F. Scott Fitzgerald este unul dintre cei mai mari scriitori. „Talentul său era la fel de natural ca modelul făcut de praf pe aripile unui fluture”, spunea bunul său prieten, Ernest Hemingway. Dar Fitzgerald avea o părere diferită despre el: „Puținul pe care l-am realizat se datorează muncii extraordinare”. Indiferent cui dai crezare, un lucru este cert: talentul fără muncă nu te va duce foarte departe. Descoperă șapte trucuri de scris de la F. Scott Fitzgerald și devino cea mai bună versiune a ta.

1. Ia întotdeauna notițe

Fitzgerald obișnuia să își noteze gândurile și observațiile într-o agendă. Își organiza scrierile pe categorii precum: sentimente și emoții, conversații și lucruri auzite, descrieri de femei etc. În anii 30, o sfătuia pe amanta sa, Sheilah Graham, să facă același lucru. În memoriile publicate de Graham în 1940, aceasta l-a citat pe Fitzgerald: „Trebuie să începi cu notițe. S-ar putea să fie nevoie să iei notițe ani de zile. Când te gândești la ceva, când îți amintești ceva, notează-l în categoria potrivită. Scrie-l când îți vine în minte. S-ar putea să nu ți-l amintești la fel de bine a doua oară”.

2. Fă-ți un plan detaliat al poveștii tale

Când Fitzgerald lucra la un roman, se înconjura de hărți și scheme, subliniind mișcările și poveștile personajelor sale. Într-o scrisoare trimisă în 1936 romancierului John O’Hara, îl sfătuiește pe tânărul scriitor să înceapă cu un plan:

„Inventează un sistem Zolasque, dar cumpără un dosar. Pe prima pagină pune planul romanului la scară largă (nu îți face griji, timpul se va contracta de la sine) și lucrează la acel plan pentru două luni. Ghidează-te după punctul central al romanului tău și urmează planul înainte și înapoi pentru încă trei luni. Apoi schițează o continuare a planului tău și organizează-ți un program.”

3. Nu vorbi cu nimeni despre munca ta

Fitzgerald nu vorbea niciodată cu alți oameni despre cărțile la care lucra. În 1940, într-o scrisoare trimisă fiicei sale, autorul nota:

„Cred că este o regulă bună să nu vorbești cu nimeni despre cartea la care lucrezi până când nu este terminată. Dacă faci asta, mereu vei pierde ceva. Nu îți va mai aparține niciodată la fel de mult.”

4. Creează oameni, nu tipologii

Fitzgerald este cunoscut pentru personajele sale emblematice, dar el susține că totul a fost accidental: „Nu m-am gândit niciun moment că voi declanșa emanciparea femeilor în America atunci când am început să scriu”, declara Fitzgerald într-un interviu în 1923. „Pur și simplu am luat femeile pe care le cunoșteam, pentru că mă interesau ca ființe umane, și le-am folosit ca eroine în romanele mele”. „Începe cu un individ și înainte să îți dai seama, ai realizat un tipar. Începe cu un tipar și îți vei da seama că nu ai făcut nimic”.

5. Folosește cuvinte familiale

Într-o scrisoare trimisă prietenului său John Peale Bishop în 1929, Fitzgerald susține: „Nu ar trebui să folosești niciodată un cuvânt necunoscut, decât dacă a fost nevoie să îl cauți, ca să exprimi ceva dubios – și a trebuit să îl re-inventezi. Cred că asta este o regulă foarte bună pentru proză. Excepții: când trebuie să eviți repetiția, când ai nevoie de ritm etc.

6. Folosește verbe, nu adjective, ca să lasi frazele să curgă

Într-o scrisoare către fiica sa, trimisă în 1938, Fitzgerald scrie:

„În legătură cu adjectivele: toate prozele bune se bazează pe faptul că lasă verbele să poarte propozițiile. Acestea fac frazele să curgă. Probabil cea mai fină tehnică poetică în engleză se regăsește în ’Eve of Saint Agnes’. Un vers precum: ’harele sărea prin iarba înghețată” este atât de viu, că alergi și tu cu el, aproape fără să îți dai seama, în timp ce dă culoare întregului poem cu mișcările sale: săritul, tremuratul și înghețatul trece prin fața ochilor tăi”.

7. Fii crud

Un scriitor trebuie să ia decizii grele, iar Fitzgerald avertizează în legătură cu pericolul care te paște, dacă te atașezi prea tare de ce scrii. Rămâi obiectiv și nu da înapoi, atunci când trebuie să iei decizii dureroase.