Laurent Gounelle este unul dintre acei autori spre care ar trebui să te îndrepţi mai ales atunci când nu mai găseşti motive de fericire. Nu te gândi că este încă un scriitor de cărţi de dezvoltare personală, ci mai degrabă aşteaptă-te să îţi faci un prieten care îţi va spune fără clişee că viaţa nu este atât de dramatică precum ai crede. De altfel, fiecare carte a lui Gounelle poate fi considerată un drum lin către sine, pentru că nu are brutalitatea filosofilor clasici şi nici previzibilitatea autorilor motivaţionali.

La cei 52 de ani, Gounelle este unul dintre cel mai bine vânduţi autori internaţionali, fiind tradus în peste 23 de ţări, dar scrisul nu a fost pasiunea sa de la început. La 17 ani îşi dorea să devină psihiatru, însă medicul său de familie l-a convins să renunţe la acest vis, motivându-i că ar fi un loc de muncă fără viitor. După terminarea liceului, părinţii săi l-au sfătuit să aleagă o profesie serioasă, astfel că s-a îndreptat către ştiinţe economice. S-a angajat apoi într-o companie mare ca economist, iar din acel moment, a început agonia. “Nu este viaţa pe care mi-o doresc”, şi-a spus atunci Gounelle, după cum declară pe site-ul său. În căutarea vocaţiei, a trecut printr-o adevărată criză existenţială, care l-a făcut să se îndrepte spre dezvoltare personală. Psihologia şi filosofia i-au deschis ochii, astfel că s-a format în această direcţie în SUA, Europa şi Asia. Cu această ocazie, a făcut numeroase călătorii iniţiatice, unde s-a întâlnit cu şamani şi alţi înţelepţi.

Pentru că îşi dorea să facă o pasiune din slujba sa, a devenit consultant în relaţii umane.  Astfel, de 15 ani, este solicitat să ofere consultanţă în companiile mari din Franţa, dar şi din alte ţări, pentru îmbunătăţirea relaţiilor dintre oameni, dezvoltarea muncii şi căutarea unui sens al vieţii. Dar nu această experienţă l-a făcut să scrie.

În 2006, îşi pierde tatăl la câteva luni după căsătorie, are primul său copil şi îşi pierde cel mai bun prieten. Copleşit de emoţii, decide să scrie o poveste despre viaţă şi despre căutarea fericirii. Doi ani mai târziu, o publică sub titlul “Omul care a vrut să fie fericit” şi devine bestseller în toată lumea, fiind tradus în 25 de limbi.

“-Spuneaţi că mai sunt şi alte cauze ale lucrurilor pe care le putem crede despre noi.
-Da, mai sunt concluziile pe care le tragem în urma unora din experienţele trăite de noi înşine.
-Tare-mi plac exemplele!
-Bun, iată un exemplu un pic caricatural, ca să ilustrăm mai bine: închipuiţi-vă un copilaş ai cărui părinţi reacţionează foarte puţin la ce face. Plânge? Părinţii nu se mişcă. Strigă? Linişte. Râde? Reacţie zero. Putem presupune că în el se va dezvolta progresiv sentimentul că n-are impact asupra lumii înconjurătoare, că nu poate obţine nimic de la ceilalţi. E doar un sentiment, o stare care se va imprima în subconştientul lui.” (Omul care dorea să fie fericit).

După alți doi ani, un alt roman îi cucereşte pe cititorii din Franţa, Spania şi din majoritatea ţărilor din America de Sud. “Dumnezeu călătoreşte întotdeauna incognito” pare un roman poliţist, dar este, de fapt, un roman filosofic, profund, despre viaţă şi dezamăgiri, în care nu ai cum să nu te regăseşti.

“Viaţa nu este o teorie. Nu cred decât în experienţa trăită pe pământ. Numai asta poate schimba un om. Restul nu este decât şarlatanie ori masturbare intelectuală. (Dumnezeu călătoreşte întotdeauna incognito).

După cele două romane de succes, Gounelle scrie, în 2012, un alt bestseller: “Filosoful care nu era înţelept”, o satiră a societăţii moderne occidentale, dar în care continuă să promoveze un mod de gândire al oamenilor fericiţi. Au urmat “Ziua în care am învăţat să devin fericit” şi “Şi vei găsi comoara care te culcă”, cărţi care au confirmat faptul că Laurent Gounelle este unul dintre cei mai interesanţi scriitori contemporani.

Sursa foto: Facebook Lauren Gounelle.