“Pădurea norvegiană” este una dintre cele mai cunoscute cărţi ale scriitorului japonez Haruki Murakami. Publicat în 1987, este considerat un roman autobiografic şi mult mai realist decât celelalte poveşti ale sale. În Japonia, cartea s-a vândut în peste patru milioane de copii la scurt timp după apariţie, adică 5% dintre adulţi au cumpărat volumul. Nu a durat mult până când Murakami a devenit o celebritate naţională, iar popularitatea lui s-a răspândit, ulterior, în toată lumea.

“A devenit un fenomen, nu mai era o carte. Nu voiam să fiu faimos, mă simţeam trădat. Mi-am pierdut mulţi prieteni, nu ştiu de ce, dar au plecat. Nu eram fericit deloc”, spunea autorul. Faima l-a făcut să plece din Japonia în Europa, la început, iar apoi a acceptat un post la Universitatea din Princeton, în SUA. Nu s-a reîntors în Ţara Soarelui Răsare până în 1995, când avea 46 de ani.

“Pădurea norvegiană” este numele unei piese de Beatles, iar romanul este plin de influenţe culturale din Vest. Personajele vorbesc despre “Casablanca” şi fumează Marlboro, citesc Thomas Mann şi F. Scott Fitzgerald, iar când descrie un şir de case din lemn, Murakami spune că “asta obţineai dacă Walt Disney desena o versiune a unei picturi de Munch”.

Cartea începe cu naratorul care, la aproape 40 de ani, în timpul unei călătorii cu avionul, îşi aminteşte de vremea în care avea 19 ani, undeva la finalul anilor 60. Toru Watanabe începe să povestească despre o femeie pe care a iubit-o intens, dar pe care a pierdut-o. La 19 ani, legase o strânsă prietenie cu Naoko, iubita celui mai bun prieten al său, Kizuku, care s-a sinucis pe când aveau 17 ani.

“Când scriu din amintiri, ca acum, simt deseori o teamă chinuitoare. Dacă am uitat cel mai important lucru? Dacă undeva, înăuntrul meu, este un ungher întunecat, în care s-au îngrămădit toate amintirile importante şi s-au transormat în noroi?

Odată, cu mult timp în urmă, când încă eram tânăr, iar amintirile erau mult mai vii decât sunt acum, am încercat deseori să scriu despre Naoko. Dar nu am fost niciodată în stare să produc măcar un rând. Ştiam că, dacă reuşeam să scriu primul rând, restul s-ar fi scurs în pagină, dar nu reuşeam niciodată să o fac. Totul era prea ascuţit şi prea clar, aşa că nu ştiam de unde să încep, aşa cum o hartă care arată prea mult poate fi, deseori, inutilă. Acum, însă, îmi dau seama că tot ce pot adăuga în scriitura imperfectă sunt amintiri imprefecte şi gânduri imperfecte. Cu cât mai mult amintirile despre Naoko pălesc, cu atât o înţeleg mai bine.”

Cartea continuă cu tinereţea lui Toru, când el şi Naoko se luptau să treacă peste moartea prietenului lor, respectându-l în continuare. Drama lor cea mai mare este reprezentată de faptul că pierderea lui Kizuku i-a legat, dar tot asta le-a limitat relaţia.

Naoko devine tot mai tulburată şi se internează într-un fel spital de boli psihice, în care pacienţii au grijă unii de alţii şi stau departe de stresul zilnic. În timp ce ea încearcă să îşi găsească un echilibru, el vrea să înţeleagă ce simte pentru ea şi cum o poate ajuta. În acest timp, cunoaşte o altă tânără, colegă de facultate, de care se îndrăgosteşte.
Toru este un bărbat bun, care este atras de Naoko, de Midori şi de femei, în general, dar care nu vrea să rănească pe nimeni. Ajunge să nu mai simtă nicio plăcere în relaţiile ocazionale şi încearcă să devină ce Naoko şi Midori au nevoie. Aşa ajunge prins într-un triunghi amoros şi devine tot mai clar că, la un moment dat, va trebui să facă o alegere.

“Citesc scrisorile lui Naoko de nenumărate ori şi de fiecare dată mă cuprinde aceeaşi tristeţe de nesuportat pe care o simţeam când Naoko mă privea în ochi. Nu ştiam cum să tratez situaţia, nu aveam cum să mă ascund sau să rezolv.”
Romanul este mai mult decât o poveste de dragoste. Murakami reuşeşte să dezvăluie complexitatea unor probleme grave, precum bolile psihice, sinuciderea şi lupta zilnică pe care o duc oamenii, pentru a trece peste tragediile care le-au marcat viaţa şi pentru a găsi fericirea. Pregăteşte-te să descoperi o carte intensă, pe care o poţi comanda de aici.

3 motive să citeşti “Pădurea norvegiană”

1. Cartea are toate ingredientele necesare pentru a fi imposibil să o laşi din mână: o poveste captivantă, referinţe la muzică bună şi personaje complexe şi interesante.

2. “Pădurea norvegiană” te va face să te gândeşti la viaţă şi la locul tău în această lume, la relaţiile pe care le ai şi te va face să apreciezi mai mult prezentul. Personajele sunt autentice, astfel că te vei regăsi în multe situaţii din carte.

3. Este una dintre acele cărţi care îţi schimbă viaţa. La finalul celor 360 de pagini, vei simţi o dorinţă nebună să trăieşti.

10 citate din “Pădurea norvegiană” pe care să nu le uiţi

1. “Am un milion de lucruri despre care aş putea să îţi vorbesc. Tot ce îmi doresc în această lume eşti tu. Vreau să te văd, să îţi vorbesc, vreau să începem totul de la zero.”
2. “Ce lucru îngrozitor este să răneşti pe cineva de care îţi pasă şi să o faci neintenţionat.”
3. “Nu îmi pasă ce îmi faci, dar nu vreau să mă răneşti. Am avut destulă suferinţă în viaţă. Prea multă. Acum vreau doar să fiu fericit.”
4. “Ce se întâmplă când oamenii îşi deschid sufletul? Devin mai buni.”
5. “Atunci când te îndrăgosteşti, normal este să te dăruieşti total. Asta cred. Este doar o formă de sinceritate.”
6. “- Cât de mult mă iubeşti?, a întrebat Midori.
– Destul cât să topesc toţi tigri din lume şi să îi fac unt, am spus.”
7. “Dacă am deschis o rană în tine, nu este doar rana ta, este şi a mea.”
8. “Cred că încă nu te înţeleg, am spus eu. Nu sunt atât de inteligent, am nevoie de timp, pentru a înţelege lucrurile. Dar dacă am timp, voi ajunge să te înţeleg, mai bine decât ar putea-o face oricine.”
9. “Feţele noastre erau la câţiva centimetri distanţă, dar ea era la ani lumină de mine.”
10. “Mă vei aştepta pentru todeauna?”.

Cine este Haruki Murakami

Haruki Murakami este un scriitor japonez, ale cărui romane şi nuvele au devenit cunoscute în toată lumea. Născut în 1949, şi-a bazat opera pe imagini şi evenimente suprarealiste şi dificil de explicat. Criticii susţin că ambiguitatea poveştilor sale i-au adus popularitatea, mai ales în rândul tinerilor plictisiţi de previzibilitatea romanelor contemporane japoneze. Primul roman care i-a adus succesul internaţional a fost “În căutarea oii fantastice”, dar cartea “Pădurea norvegiană” l-a transformat într-o celebritate în Japonia. Operele sale au fost traduse în peste 50 de limbi şi s-au vândut în milioane de copii. A câştigat numeroase premii literare şi s-a aflat deseori pe lista nominalizaţilor la premiul Nobel pentru literatură.