Trecem prin cea mai grea perioadă din ultimii 30 de ani și deși cea mai mare responsabilitate a noastră este să ne spălăm pe mâini și să respectăm distanțarea socială, lupta interioară este extrem de grea. Trecem prin frici și nesiguranță, iar găsirea unui echilibru este esențială, pentru a rămâne sănătoși. Cărțile te pot ajuta să faci asta, iar Viktor Frankl este unul dintre autorii pe care trebuie să îi citești în aceste vremuri.

„Să decizi dacă viața merită trăită înseamnă să răspunzi unei întrebări fundamentale din filosofie. Orice altceva este o joacă de copii, trebuie, întâi de toate, să găsim răspuns la această întrebare”, scria Albert Camus în eseul său, „Mitul lui Sisif”, publicat în 1942. În același an, neurologul și psihiatrul Viktor Frankl era luat prizonier de nemți și dus la Auschwitz, împreună cu peste un milion de alți evrei. Unii au supraviețuit acestei experiențe citind, alții făcând glume, alții pur și simplu printr-un simplu noroc. Cei mai mulți, însă, nu au scăpat cu viață Holocaustului. Frankl și-a pierdut mama, tatăl și fratele în lagărele de concentrare. Viața sa a fost cruțată de noroc, alegere și caracter. 

La 11 luni de la eliberare, Frankl a vrut să dea un răspuns întrebării lui Camus printr-o carte publicată în Germania în 1946, la scurt timp după ce terminase „Omul în căutarea sensului vieții”. Acum, volumul a fost publicat pentru prima dată în engleză. „Yes to life” este despre obstacolele pe care le întâlnim în viață și testele pe care trebuie să le trecem. Volumul te va ajuta să găsești speranță chiar și în cele mai negre perioade ale vieții tale. Mesajul lui Frankl va rezona puternic cu realitatea pe care o trăim astăzi, când lumea se luptă cu pandemia de coronavirus, izolarea socială și criza economică. Frankl analizează în profunzime maxima „Trăiește ca și cum ai trăi pentru a doua oară” și vine cu ideea că orice criză conțină o oportunitate. În ciuda ororilor prin care a trecut în lagărele de concentrare, autorul a învățat și de la ceilalți prizonieri că este întotdeauna posibil să spui „Da vieții”. 

„Astăzi, fiecare impuls pentru acțiune este generat de cunoașterea faptului că nu există nicio formă de progres pe care ne putem baza cu încredere. Dacă astăzi nu putem sta liniștiți, este tocmai pentru că fiecare dintre noi influențează cât de departe progresează ceva. Suntem conștienți că prgresul interior este posibil pentru fiecare individ, în timp ce progresul în masă constă în progres tehnic și ne impresionează numai pentru că trăim într-o epocă tehnică”, scris Frankl.

Insistând asupra faptului că este nevoie de o putere morală mare, pentru a nu cădea pradă nihilismului, mai spune:

„Dă-mi oricând activism lucid, decât acel fatalism colorat în roz. Cât de fermă trebuie să fie credința unei persoane în sensul vieții, pentru a nu fi zdruncinată de scepticism! Cât de necondiționat trebuie să credem în sensul și valoarea existenței umane, dacă această credință ne poate trece prin scepticism și pesimism?

(…) Prin nihilism, prin pesimist și scepticism, prin luciditatea unei noi obiectivități, nu mai este atât de nouă, dar a îmbătrânit, trebuie să tindem către o nouă umanitate.”

Deși Holocaustul a distrus umanitatea, Frankl susține că, în același timp, a demonstrat că umanitatea este încă validă. Privind în urmă, la brutalitatea vieții din lagăr, acesta scrie că:

„Ce rămânea era individul, ființa, nimic altceva. Totul s-a rupt de el în acei ani: banii, puterea, faima, nimic nu mai era sigur pentru el. Nici viața, nici sănătatea, nici fericirea. Totul era pus la îndoială: vanitatea, ambiția, relațiile. Totul era redus la simpla existență. Mistuit de durere, tot ce nu era esențial era topit – ființa umană redusă la ce era în ultima analiză: fie un membru al maselor, și deci nimeni real, chiar nimeni – anonimul, un obiect fără nume, doar un număr, fie era redu la sine.”

Viktor Frankl explorează, în cartea sa, cum imperfecțiunile ființei umane adaugă, nu iau, din sensul vieții și cum fiecare dintre noi este responsabil de existența sa.