Prima pagină » #CarteaSaptamanii: Ziua în care am învățat să trăiesc, de Laurent Gounelle
Promotie -70%
x Image Liber la lectura

#CarteaSaptamanii: Ziua în care am învățat să trăiesc, de Laurent Gounelle

O carte ca o lecție despre fericire, a scris prestigiosul cotidian Le Parisien că este acest roman lejer, dar care are din plin profunzimea de te face să contemplezi la rostul lucrurilor pe care le faci zi de zi, la sensul fericirii pe care încerci să o construiești zi de zi. Ancorat puternic în cotidian, volumul trezește, ca și alte creatii ale scriitorului  francez, întrebari care, la final, ne devin teme de reflecție. Iar aceasta este, poate, una dintre cele mai mari valori ale unei cărți: să ne determine să gândim mai mult. 
Ziua în care am învățat să trăiesc“, CARTEA SĂPTĂMANII din perioada 25 septembrie – 2 octombrie in Clubul de Carte, este disponibila cu 10% discount (pe site-ul nostru si aduce cadou cu ea unul dintre ceaiurile Thera Tea la achizitie. La acest discount se poate adauga si reducerea obtinuta prin cardul The Book Club.
Publicată de Editura TREI în România, este unul dintre romanele lui Laurent Gounelle care vorbește despre pasiunea sa pentru filosofie, psihologie și dezvoltare personală. Specializat în științe umane, cu studii în Franța și în Statele Unite, conferențiar la l’Universite de Clermont-Ferrand, a colindat lumea întâlnind tot soiul de oameni care i-au oferit răspunsuri diverse la o întrebare fundamentala: cum să ne atingem potențialul maxim și să găsim un sens vieții. Gounelle este in Top 10 cei mai vânduți autori francezi. În 2015, în Franța, cărțile sale s-au vândut în 2 500 000 de exemplare. Ziua în care am învățat să trăiesc s-a vandut în Franța în peste 450 000 de exemplare. Poți citi mai multe despre Gounelle și carierea lui literară în Profilul de autor pe care i l-am dedicat.
Povestea: un roman dedicat uneia dintre cele mai mari întrebări ale lumii – Ce sens are viața noastră, trăită din inerția zilelor? 
Și dacă totul ar reincepe astăzi, ai schimba ceva? Imaginează-ți că într-o duminică te plimbi liniștit în San Francisco pe faleză, cand deodată o ghicitoare te prinde de mână ca să-ți citească viitorul în palmă. Amuzat, intri in joc, dar deodată figura ei se crispează și devine lividă. Ceea ce iți spune în final… ai fi preferat să nu afli. Începand din acest moment, nimic nu va mai fi ca inainte și tot ce faceai zi de zi se va schimba, cel mai probabil. Asta i se intampla lui Jonathan Cole. Ca urmare a acestei întâlniri tulburătoare, se va trezi purtat într-o aventură a descoperirii de sine, marcată de întămplari care-i vor schimba radical viziunea asupra vieții. Cu o intrigă ce se bazează pe experiențe știintifice reale, romanul lui Gounelle pune într-o lumină nouă existența, așa cum o cunoaștem, și relațiile cu ceilalți, arătându-ne că ne putem (re)construi singuri propria fericire.
Eu am citit cartea între două drumuri dus-întors cu avionul, de câte 2-3 ore, și alte câteva ore se seară în vacanța de vară. Nici nu știu când am terminat-o de citit, parcă a durat prea puțin, dar știu ca am fost prinsă rapid în gândurile lui Jonathan și ca m-am întrebat, alaturi de el, încă o dată, “De ce ce fac ce fac? Este ceea ce fac ceva ce imi doresc cu adevarat? Ce-aș face azi, dacă aș știi ca ar fi ultima mea zi?” Cred ca sunt întrebări pe care, cu cât ni le adresăm mai des, cu atât vom fi mai capabili să trăim mai aproape de ceea ce, defapt, ne dorim să fim.
Iată doar câteva pasaje din carte, care sper să te convingă să incepi să o citești. Iar dacă ai citit-o deja, aștept cu drag părerile tale, sunt sigura că acceași carte citită de patru ochi poate fi căpăta cel puțin două semnificații diferite. O poți cumpara de aici și noi, echipa The Book Club, suntem siguri că o să-ți fie greu să o mai lași din mână.
Citate estențiale: de la cotidianul care ne copeșeste uneori, până la ce înseamnă defapt fericirea, acestea sunt doar câteva dintre fragmentele care fac lectura “Zilei în care am învățat să trăiesc” memorabilă.
“Lupta coditiana continua; doar ca viata isi pierduse orice savoare, savoare pe care nici nu visase s-o aprecieze altadata, dar pe care pierderea o innobila aposeriori. Nu pretuim viata decat cand suntem pe care s-o pierdem.”
“Oare viata nu era decat o alternanta de lupta inversunate si de satisfactii frivole si efemere? La ce foloseau toate acestea pana la urma? Daca trebuia sa moara inainte de sfarsitul anului, cum i-ar fi placut sa traiasca aceste ultime luni?”
“Vietile noastre traite in fuga ne fac deseori sa-i neglijam pe cei la care tinem”
“Majoritatea problemelor lui nu fusesera cauza, ci urmarea propriei viziuni despre lume…”
“Totusi, dupa ceva timp de dolce farniente, incepu sa simta adanc in sufletul lui, insidioasa, senzatia de gol. Trandaveala era buna, desigur, dar in font nu-i aducea nici satisfactie, nici fericire.”
“Conducand cu viteza, pierzi la nivel emotional ceea ce castigi ca senzatie”.
“Se simtea atunci izolat si rupt de lume, pana cand, intr-o zi, realiza ca niciodata nu fusese mai conectat ca in acele momente. Se simtea conectat cu el insusi, cu trupul, cu sentimentele, gandurile lui dar si, in mod surprinzator, in armonie perfecta cu Pamantul, cu toata bogatia lui.”
“- Natura de da inapoi ceea ce ne-a rapit civilizatia.
– Ce anume?
– Pe noi insine, deplin si profund. Noi, oamenii, suntem fiinte complexe si natura ne ajuta sa intelegem toata aceasta bogatie interioara, pe cand civilizatia ne da sentimentul de lipsa, de frustrare. Stie sa ne faca sa credem si sa simtim ca ne lipseste ceva pentru a fi fericiti. Ne interzice sa ne simtim multumiti cu ce avem, cu ce suntem. Ne induce permanent sentimentul ca suntem incompetenti.”
“- Adevarul este unul singur; multe sunt denumirile pe care i le dau inteleptii.
– Cautarea fericirii, repeta Jonathan ganditor.”
– Ei bine, sa stii ca nu vei gasi niciodata fericire in exterior. Poti sa-ti petreci intreaga viata alergand dupa o gramada de lucruri: daca le cauti unde nu trebuie, nu le vei gasi niciodata. Si cu cat vei dori sa obtii placeri din exterior, cu atat iti vei obliga creierul sa se intoarca spre exterior pentru a cauta surse de satisfactie. In majoritatea cazurilor, creierul nostru ne indeamna sa facem ceea ce el crede c a e mai bine pentru noi. Problema e ca ia decizii in functie de felul in care traim. Daca ii oferi surse de multumire mai mult din exterior, te va impinge din ce in ce mai departe de tine. […] Cu cat te vei raporta mai mult la exterior in cautarea satisfactiei, cu atat vei simti mai acut lipsa ei. Cu cat vei dori mai mult, cu atat vei fi mai putin satisfacut. “
“Ca sa-ti traiesti cu adevarat viata, trebuie sa stii sa-ti asulti vocea interioara. Sa-i intelegi mesajele. Sufletul nostru e ca un inger care susura cu o voce atat de dulce, de suava, incat trebuie sa-ti apleci urechea. Si cum vrei s-o auzi in vacarmul acela neincetat? Cum vrei sa-i acorzi atentie, cand mintea ti-e in permanenta bombardata de mii de lucruri din afara?”
3 motive sa citești această carte:
  • Primul motiv vine chiar de la Gounelle – “Poetul român Mihai Eminescu spunea: «Viața este irosită pentru cel care n-a trăit-o așa cum ar fi vrut». Adevărul este că, odată ce ajung în amurgul vieții, mulți oameni încep să aibă regrete și își dau seama că, dacă ar putea să trăiască din nou, ar face-o altfel. Am vrut să scriu o poveste plecând de la dorința irezistibilă a oamenilor de a trăi conform celor mai profunde aspirații ale lor.”
  • Cel de-al doilea motiv este legat de tema cărții, care atinge mai ales categoria de vârstă 25 – 45, oameni care fac eforturi poate să își atingă vârful careierei profesionale în timp de își împart timpul între muncă și viața personală, familie, copii, prieteni. Între acestea, rămâne adesea puțin timp pentru a ne întreba cu adevărat cine suntem și ce contează pentru noi. Și romanul scriitorului francez este un reminder bine-venit să ne acordăm mai multă atenție noua înșine.
  • Și ultimul, dar nu cel din urma motiv, este relaxarea și dispoziția pozitivă care plutește prin intreaga lectură. Deși abordează o tema delicată si profund psihologică, Gounelle o îmbracă în haine zi cu zi și o tratează cu obișnuinșa senină a unei discuții la cafea. Iar această atmosfera face totul mai plăcut de citit și mai ușor de asimilat.
Lectură frumoasă, 
Ioana 
By | 2018-09-26T07:45:06+00:00 septembrie 10th, 2018|Book of the Week|0 Comentarii

Comenteaza

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.