“Bibliotecara de la Auschwitz”, carte publicată în urmă cu 4 ani de editura Rao, spune o poveste pe care orice iubitor de cărți ar trebui să o citească. Antonio G. Iturbe o aduce în prim plan pe Dita, o adolescentă de numai 14 ani, care a ajuns în lagăr împreună cu părinții săi.

Odată ajunsă la Auschwitz, Dita înțelege că Freddy Hirsch este liderul evreilor, cel care îi încurajează și care îi face să viseze cu ochii deschiși la ziua în care vor simți iar gustul libertății și vor pleca împreună către Israel. Freddy reușește chiar să obțină aprobarea de a amenaja, în interiorul lagărului, un loc special pentru copii. “A reușit să convingă autoritățile germane din lagăr că a-i ține ocupați pe copii într-o baracă ar înlesni munca părinților din acel lagăr BIIb, pe care-l numesc lagăr familial, căci, în celelalte, copiii sunt atât de rari precum păsările. La Auschwitz nu există păsări; se electrocutează în garduri.”

De fapt, această baracă era o școală sub acoperire, în cadrul căreia copiii primeau lecții de geografie, istorie, literatură și matematică de la supraveghetorii care își asumau rolul de profesor. Iar Dita, la cei 14 ani, a devenit bibliotecara acestei școli, având în grija sa o colecție de numai 8 cărți. Tânăra bibliotecară trebuia să repartizeze cărțile în fiecare dimineață, în funcție de cerințele profesorilor, iar seara avea rolul de a le ascunde, astfel încât să nu fie găsite de ofițerii SS. Cu toate că știa că își riscă viața asumându-și rolul de bibliotecară, Dita nu a dat înapoi nicio secundă, fiind convinsă că numai cărțile îi pot salva pe copii, oferindu-le zilnic câteva momente de evadare din condițiile mizerabile în care trăiau. Mai mult decât atât, colecția de cărți a Ditei conținea și “cărți vii”, adică profesori care știau atât de bine niște povești, încât puteau să le relateze cu exactitate celor mici.

În “Bibliotecara de la Auschwitz” faptele reale se împletesc cu ficțiunea într-un mod atât de firesc, încât fără să te străduiești, devii parte din acțiune. Cartea a fost scrisă de ziaristul de origine spaniolă Antonio G. Iturbe, iar pe alocuri relatările sunt atât de precise, încât capătă aspect de anchetă jurnalistică, de aceea cititorul se transpune cu ușurință în mijlocul faptelor și totodată găsește răspunsuri la toate întrebările pe care și le poate pune. În încheierea cărții primim chiar informații reale despre modul în care a decurs viața supraviețuitorilor după eliberarea lagărului de către britanici. Patru ani de documentare i-au fost necesari lui G. Iturbe înainte de a se încumeta să scrie “Bibliotecara de la Auschwitz, iar în acest timp a cunoscut-o personal pe Dita Adlerova.

3 motive să citești “Bibliotecara de la Auschwitz”

  1. Vei primi o lecție dureroasă de istorie, care vine la pachet cu un amalgam de emoții. Vei urî și totodată vei iubi natura umană.
  2. Vei înțelege importanța unei cărți în viața oricui, indiferent de vremuri, vârstă sau condiție socială.
  3. Vei primi o lecție de curaj de la Dita, o adolescentă firavă, care întotdeauna se gândește la binele celor din jur și care este capabilă să își pună viața în pericol de dragul cărților.

7 citate din “Bibliotecara de la Auschwitz”care te vor impresiona

  1. “Auschwitz nu îi omoară doar pe nevinovați, omoară și inocența.”
  2. “Prizonierii și prizonierele pe care-i duc camioanele și care știu că o să moară cântă. Disting imnul ceh, Kde domov muj. Alt camion, trecând, poartă notele cântecului evreu Hatikvah și în alt camion se aude Internaționala.”
  3. “Teama… o rugină care sapă până și convingerile de fier. Roade totul, năruie totul.”
  4. “Moartea a devenit o industrie rentabilă doar dacă se acționează la scară mare.”
  5. “Schimbările nu au avut loc brusc, ci progresiv. Deși a fost o zi în care copilăria s-a închis ca peștera lui Ali Baba și a rămas îngropată în nisip. Își amintește perfect acea zi.”
  6. “E adevărat: cultura nu este necesară pentru supraviețuirea omului, necesare sunt doar pâinea și apa. Este adevărat că omul supraviețuiește dacă are pâine să mănânce și apă să bea, dar mulțumindu-se doar cu atât moare întreaga omenire.”
  7. “Este uimitor cum cineva care a acumulat pe umerii săi atâta suferință este în stare să nu-și piardă zâmbetul.”