Prima pagină » 7 dispute literare care au rămas în istorie
Promotie -70%
x Image Liber la lectura

7 dispute literare care au rămas în istorie

Scriitorii au o minte sclipitoare, dar asta nu înseamnă că stau departe de probleme. Aceşti autori au demonstrat că orice înţelept are o limită.

1. Gore Vidal vs. Norman Mailer

Cearta dintre aceşti titani a început când Vidal l-a comparat pe Mailer cu Charles Manson. Ulterior, pe când cei doi se aflau la aceeaşi petrecere, Mailer i-a tras un pumn lui Vidal, iar acesta din urmă a reuşit să îl doboare spunând: “Încă o dată, cuvintele l-au dezamăgit pe Norman Mailer”.

2. Bret Easton Ellis vs. David Foster Wallace

Twitter-ul a făcut mult mai uşoară lupta dintre scriitori. În 2012, Easton Ellis a postat, pe contul său, o serie de cuvinte defăimătoare la adresa lui David Foster Wallace, care era mort de patru ani.

“Sfântul David Foster Wallace: o generaţie care încearcă să îl citească, pentru a se simţi inteligentă – parte din tot acest pachet. Nişte proşti.

David Foster Wallace a purtat cu el o preţiozitate literată care m-a făcut să mă simt jenat de orice legătură pe care am avut-o în publishing.

DFW este cel mai bun exemplu de scriitor care a tânjit după o măreţie îngrozitoare pe care nu a reuşit să o atingă. Un escroc.”

Nu vă gândiţi că lui Foster Wallace i-a păsat prea mult de Easton Ellis. Într-un eseu publicat în 1988, Wallace scria asta despre tânărul autor:

“Atitudinea dezvăluită este asemănătoare cu superficialitatea neo-clasicilor care simţeau că a fi non-vulgar era nu doar o cerinţă, ci şi o valoare, sau cu a şcolarilor nesiguri care confundau obscuritatea cu profunzimea. Şi este la fel de enervant.”

3. V.S. Naipaul vs. Paul Theroux

Prietenia de 30 de ani dintre câştigătorul premiului Nobel pentru literatură V. S. Naipaul şi scriitorul american Paul Theroux s-a încheiat atunci când Naipaul l-a acuzat pe Theroux că i-a sedus soţia. Rivalitatea dintre cei doi a crescut de-a lungul timpului, dar credem că Theroux a avut ultimul cuvânt, când a publicat o carte despre Naipaul.

4. Ernest Hemingway vs. William Faulkner

Aceşti mari scriitori nu au avut nicio confruntare directă, dar nu înseamnă că relaţia lor a fost lipsită de controverse. În 1947, în timp ce Faulkner vizita un curs de scriere creativă de la Universitatea din Mississippi, a fost rugat să se includă într-un top al scriitorilor contemporani făcut de el. Răspunsul lui a fost publicat după trei ani, în “The Western Review”.

1. Thomas Wolfe: avea mult curaj şi scria ca şi cum nu mai are mult de trăit.
2. William Faulkner.
3. Dos Passos.
4. Ernest Hemingway: nu are curaj, nu riscă niciodată. Niciodată nu a folosit un cuvânt care să îl facă pe cititor să îl caute în dicţionar, pentru a vedea dacă este folosit bine.
5. John Steinbeck: la un moment dat aveam speranţe mari pentru el, acum nu mai ştiu.

Potrivit lui A. E. Hotchner, cel care a scris memoriile lui Hemingway, acesta din urmă a aflat despre Faulkner şi a răspuns:

“Bietul Faulkner! Chiar crede că emoţiile mari vin din cuvinte sofisticate? Crede că nu ştiu cuvinte de 10 dolari. Le ştiu prea bine, dar sunt unele mai vechi şi mai simple şi mai bune şi pe acestea le folosesc. I-ai citit ultima carte? Este o scriitură slabă, dar a fost bun cândva.”

5. Salman Rushdie vs. John Updike

În 2006, Updike a scris, într-o recenzie a cărţii lui Rushdie – “Shalimar Clovnul”, că “De ce, oh, de ce Salman Rushdie şi-a numit unul dintre personajele sale principale Maximilian Ophulus”?

“Un nume este doar un nume. De ce, oh, de ce? Ei bine, de ce nu? Undeva în Las Vegas este, probabil, un bărbat care se prostituează pe nume John Updike”, a răspuns Rushdie.

A continuat, spunând că romanul lui Updike de la acea vreme, “Teroristul”, era “îngrozitoare. Ar trebui să rămână în cartierul său provincial şi să scrie despre schimb de soţii, pentru că asta ştie să facă.

6. Henry James vs. H.G. Wells

Cândva buni prieteni, Wells s-a supărat când prietenul său l-a trecut pe lista scriitorilor pe care îi considera “extrem de neclari şi de nestăpânit”. Wells a răspuns atunci, referindu-se la James ca la un “hipopotam dureros”, iar ulterior, cei doi şi-au tot trimis scrisori maliţioase, dar bine scrise.

7. Joseph Conrad vs. D.H. Lawrence

“D. H. Larence a început bine, dar lucrurile s-au complicat. Mizerie. Nimic decât obscenităţi”, a spus Conrad despre Lawrence, înainte ca acesta să scrie “Amantul doamnei Chatterley”. Lui Conrad nu prea i-au plăcut scriitorii contemporani, spunând că personajele lui George Meredith păreau de trei metri iar că Herman Melville “nu ştia nimic despre mare”.

“Nu pot să îl iert pe Conrad că este atât de trist şi că cedează”, a fost răspunsul lui Lawrence.

By | 2019-09-09T17:32:23+00:00 septembrie 9th, 2019|Authors|0 Comentarii

Comenteaza

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.