Prima pagină » 5 scandaluri literare mai ciudate decât ficțiunea
Promotie -70%
x Image Liber la lectura

5 scandaluri literare mai ciudate decât ficțiunea

Lumea literară este una elitistă, dar nu înseamnă că nu este afectată de scandaluri. De la autori care au avut un comportament deplasat și până la cititori dubioși, realitatea este, deseori, la fel de savuroasă că ficțiunea. Află care sunt cele mai mari controverse din literatură.

1. JT LeRoy

JT LeRoy a fost pseudonimul folosit de Laura Albert, o scriitoare de 35 de ani din Brooklyn, care a scris câteva romane, nuvele și articole extrem de populare datorită temelor pe care le abordau: viața dependenților de droguri, a șoferilor de tiruri și a prostituatelor din America de Sus.

Albert a creat o identitate exotică pentru LeRoy, ai cărei fani credeau că scriitoarea este un transgender seropozitiv, o adolescentă prostituată, pe care o trafica chiar mama să în parcările de camioane din West Virginia.

Treptat, acest personaj a devenit un cult, iar Albert i-a cerut cumnatei sale să se prezinte că LeRoy sub acoperire, având apariții cu peruci și ochelari de vedere. Timp de câțiva ani, o întreagă echipă a participat la menținerea acestei imagini, iar vedete precum Courtney Love, Billy Corgan, Shirley Manson au acceptat-o în viața lor.

Adevărul s-a aflat în 2005, când jurnalistul Stephen Beachy a publicat un articol în New York Magazine despre adevărata identitate a acestui scriitor. În 2007, Albert a fost acuzată de fraudă pentru că a semnat un contract pentru ecranizarea unuia dintre romanele sale scris sub numele de LeRoy.

2. Jurnalele lui Hitler

Sub influenţa celei mai mari fraude din literatură, Sunday Times a anunţat, în 1983, că a intrat în posesia Jurnalelor lui Adolf Hitler. Reporterul herman Gerd Heinemann a declarat că a descoperit jurnalele pierdute după ce un avion ce transporta bunurile Fuhrer-ului s-a prăbuşit la graniţa Germaniei cu fost Cehoslovacie.

Deşi mulţi specialişti şi-au exprimat rezerva în legătură cu aceste memorii, Rupert Murdoch, patronul Sunday Times, a insistat ca ziarul să le publice.

A fost nevoie de o mulţime de analize sofisticate, pentru a demonsta faptul că acele scrieri nu i-au aparţinut lui Hitler. Jurnaliştii au încercat multă vreme să susţină autenticitatea documentelor, însă când au văzut dovezile oferite de specialişti, au renunţat.

3. Eu, Libertine

Una dintre cele mai înverşunate critici la adresa literaturii şi a recenziilor de carte îi aparţine lui Jean Shepherd, în 1956. Frustrat de modul în care cererea pentru cărţile viitoare era condiţionată de potenţialele vânzări, a vrut să demonstreze cum senzaţionalul poate fi produs în mod artifical.

“Ce spuneţi dacă mâine fiecare dintre noi merge într-o librărie şi întreabă de o carte care nu există?”, şi-a întrebat ascultătorii la emisiunea sa de la radioul din New York.

Răspunsul a fost copleşitor, a primit numeroase idei de titlu, iar Shepher a ales “Eu, Libertine”.

În faţa unei cereri extraordinare, editorii au început să se dea peste cap pentru carte, efort care a făcut ca titlul să ajungă pe lista de best sellers a ziarului New York Times.

Farsa a fost dezvăluită de Wall Street Journal, dar nu înainte ca editorul Ian Balltantine să plătească drepturi de publicare pentru un roman cu acelaşi titlu. Banii au ajuns la asociaţiile caritabile.

4. Truman Capote şi Perry Smith

Considerată o capodoperă, opera lui Truman Capote, “Cu sânge rece”, investighează uciderea familiei Clutter, în Kansas, în 1959. O astfel de poveste nu putea fi, însă, lipsită de scandal. Zvonurile spun că, pentru a scrie această carte, Capote a făcut o muncă de documentare extraordinară, iar în acest timp, s-a îndrăgostit de criminalul condamnat Perry Edwards.

5. Documentele lui Shakespeare

În 1796, opinia generală despre scrierile lui Shakespeare s-a schimbat, odată cu descoperirea unor documente care ar fi fost scrise de poet.

William Henry Ireland, angajatul unui birou de avocatură, a susţinut că a găsit materialele într-o remorcă. “Vortigern and Rowena”, “Henry al II-lea” şi controversata “Profession of Faith” au fost câteva dintre piesele despre care Ireland susţinea că au fost scrise de Shakespeare, pentru a-şi impresiona tatăl.

Una dintre piese, “Vortigern and Rowena”, a fost chiar transpusă în piesă de teatru. Zvonurile spun că reprezentanţii teatrului şi-au dat seama că au de-a face cu un fals, dar au continuat, pentru a vine cât mai multe bilete.

 

By | 2019-09-09T17:32:16+00:00 septembrie 9th, 2019|All about Books|0 Comentarii

Comenteaza

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.