Emil Cioran este unul dintre cei mai cunoscuți filosofi și eseiști români. Născut în 8 aprilie 1911 în Rășinari, județul Sibiu, în familia unui preot ortodox, a făcut liceul în Sibiu, iar la 17 ani s-a mutat în Bucureșți, unde a început să studieze filosofia la Universitatea din Bucureșți. Coleg i-a fost nimeni altul decât Constantin Noica, iar Tudor Vianu și Nae Ionescu i-au fost profesori. A avut o tinerețe turbulentă, susținând mișcarea legionară, alături de alți intelectuali români, precum Noica sau Mircea Eliade. Atitudinea sa politică și morală radicală este dezvăluită în cărțile “Pe culmile disperării” (1934), “Lacrimi și sfinți”(1937) și “Schimbarea la față a României” (1936), care i-au atras și numeroase critici.

În 1945 s-a stabilit definitiv în Paris și a rupt definitiv legătura cu România. A adoptat în totalitate limba franceză, considerând că o nouă limbă înseamnă și o nouă identitate. Această schimbare nu i-a pus bariere stilistice, devenind unul dintre cei mai apreciați scriitori în limba franceză. Operele sale următoare, “Tratat de descompunere” (1949), “Silogismele amărăciunii” (1952), “Ispita de a exista” (1956) și multe altele au fost scrise exclusiv în franceză.
Emil Cioran a fost o personalitate retrasă a vremii sale, refuzând ieșirile în public, dar și premiile culturale. După căderea comunismului, Cioran a devenit extrem de popular și în România, scrierile sale fiind publicate și vândute în triaje foarte mari. A murit în 20 iunie 1995 în Paris, dar ideile sale rămân de actualitate și astăzi.

Descoperă 30 de citate de la Emil Cioran care îți vor schimba părerea despre viață.

1. “Despre viață nu se poate scrie decât cu un toc înmuiat în lacrimi.”

2. “În somn uiți drama vieții tale, uiți complicațiile și obsesiile, așa încât fiecare deșteptare este un început nou de viață, este o speranță nouă.”

3. “Destinul individual, ca o realitate interioară, iraţională şi imanentă, nu se revelează decât în durere, că este singurul drum pozitiv de înţelegere lăuntrică a problemelor personale.”

4. “Unicul mijloc de a-ți apăra singurătatea e să răneşți pe toată lumea, începând cu cei pe care-i iubeşți.”

5. “De ce-ţi vine să te sfâșii de câte ori te apucă un acces de dragoste pentru viață? De ce atâta patimă după sânge când ți se lumină inima? Să nu reziste ‘celula’ la fericire? Așa începe crima și sfințenia.”

6. “Cineva pe care-l așezăm foarte sus ne devine mai apropiat când săvârșește o faptă nedemnă de el. Prin aceasta, ne scutește de calvarul venerației. Și numai din acel moment simțim față de el o reală afecțiune.”

7. “Nu poți iubi în același timp cu pasiune o femeie și pe Dumnezeu. O femeie ne poate scăpa de Dumnezeu, precum Dumnezeu ne poate scăpa de toate femeile.”

8. “Câteodată, oamenii se împiedică de adevăr, dar de cele mai multe ori se ridică și merg mai departe.”

9. “Între o palmă și o jignire, suportăm mai bine palma.”

10. “Dacă o râmă ar putea trăi senzaţiile mele, ce milă ar cuprinde-o pentru mine!”

11. “Cel care vorbeşte în numele celorlalţi e totdeauna impostor. Politicienii, reformatorii şi toţi cei care invocă un pretext colectiv sunt nişte trişori.”

12. “Oamenii se împart în două categorii: cei care caută sensul vieții fără să-l găsească și cei care l-au găsit fără să-l caute.”

13. “Singurătatea fără Dumnezeu este nebunie curată.”

14. “Mai bine o noapte eternă decât o zi fadă, mai bine obscuritatea decât o lumina ștearsă.”

15. “Iubesc poeții, fiindcă nu ajung și nu vor să ajungă la nimic. Poezia lor nu duce nicăieri. Atâta inutilitate în armonie! Este un mare blestem a-i înțelege. Înveți prin ei că nu mai ai ce pierde.”

16. “Viața nu este decât o absurditate …legală. Permisă. Acceptată.”

17. “Plictiseală e senzația bolnăvicios de clară a timpului ce te așteaptă, în care trebuie să trăieșți și cu care n-ai ce să faci.”

18. “Bărbații care iubesc cu adevărat, cu o pasiune puternică, nu pot iubi în același timp mai multe femei, ci numai una.”

19. “Cu cât ești mai normal, cu atât ești mai departe de adevăr și mai aproape de viață.”

20. “Tot secretul vieții se reduce la atât: ea n-are niciun rost; fiecare din noi găsește însă unul.”

21. “Dacă sunt sinistre cărţile mele, e pentru că nu scriu decât atunci când îmi vine să-mi trag un glonţ în cap.”

22. “ Nu preţuiesc o carte decât prin tulburarea, prin otrava pe care-o toarnă în mine.”

23. “N-am admiraţie decât pentru două categorii de oameni: pentru aceia care pot oricând înnebuni şi pentru aceia care în fiecare moment se pot sinucide.”

24. “Toate lacrimile neplânse mi s-au vărsat în sânge. Şi eu nu m-am născut pentru atâtea mări şi nici pentru atâta amar.”

25. “Prefer să fiu ultimul om dacă a fi om înseamnă să fii ca ceilalţi.”

26. “Să iubesc, să am milă, să aştept, să mă desăvârşesc. O scară a monotoniei, când n-ai vrut să fii un dobitoc sub cer şi niciun milog în zarea stearpă a unui oarecare absolut.”

27. “Numai Dumnezeu are privilegiul să ne abandoneze. Oamenii nu pot decât să-ți întoarcă spatele.”

28. “Melancolia e sentimentul că nefericirea are să te copleșească chiar în mijlocul paradisului.”

29. “Nu ne mărturisim altcuiva mâhnirile decât ca să-l facem să sufere, că să le ia asupra lui.”

30. “Destul mi-am pierdut din lumină cerşind pomană înălţimilor. Sătul de tot felul de ceruri – mi-am lăsat sufletul biruit de podoabele lumii.”